Următoarea noastră oprire este în regiunea Punakha, Regatul
Bhutan, la templul budist Chimi Llakhang. Când auzi cuvântul templu te gândești la o construcție
aparținând unui ordin religios. Ei bine, templu Chimi Llakhang nu-i deloc așa
sau mai bine spus iese din tiparele obișnuite. Este construit în secolul al
XV-lea de Drukpa Ngawang Choegyel, pe locul sfințit de Drukpa Kinley (1455
-1529)cunoscut drept „Nebunul
Divin” pentru căile sale neortodoxe de predare a budismului și perceput ca un
sfânt în ciuda afinității sale pentru alcool, femei, blesteme și umorul
primitiv.
Având dimensiuni modeste, templul se arată pelerinului sub
forma unui construcții pătrate cu turn de aur. De-a lungul zidurilor exterioare
ornate cu plăci în care sunt sculptate fețe de sfinți, se află locurile de
rugăciune decorate cu clopote. Aproape de intrarea în templu, există un mic
altar făcut de însuși Lama Kinley ce marchează locul unde, conform legendei, acesta
a supus o diavoliță. Altarul principal al templului este decorat cu accesorii
tantrice, thangkas (picturi budiste pline de culoare), clopote, coarne, tobe și
steaguri de rugăciune. Statuia lui Kunley în robă de călugăr se află în centrul
altarului, într-o poziție înclinată alături de statuia câinelui său, Sachi.
Femeile fără copii din Bhutan vin în pelerinaj la templu
pentru a lua parte la ritualuri de fertilitate. În cadrul ritualului un călugăr
le lovește în cap cu un falus de 25 cm din lemn și fildeș, decorat cu un mâner
de argint, pentru a alunga răul, deochiul sau blestemele. Tot în cadrul
ritualului, acestea obțin numele copilului nenăscut prin alegerea unei fâșii de bambus inscripționate
cu nume de băieți și fete, fâșii ce sunt amplasate în altar.
Oricât de ciudat ar părea acest templul alături de ritualurile practicate, rămâne totuși în topul destinațiilor "must see" dacă ajungi în regatul Bhutan, o țară din sudul Asiei aflată la poalele Munților Himalaya.
Situat la aproximativ 60 km sud-est de orașul Datong, în
Republica Populară Chineză, provincia Shanxi, templul Xuankong este una dintre
minunile uitate din lume. Cunoscut și ca Templul Suspendat acesta se agață
de un colț de stâncă din muntele Hengshan, la 75 de metri deasupra solului, susținut
de grinzi din lemn de stejar montate în găuri dăltuite în stânci. Împreună cu Grotele
Yungang, Templul Suspendat este una dintre principalele atracții turistice și situri
istorice din zona Datong.
Construit în urmă cu mai mult de 1500 de ani, acest templu
este remarcabil nu numai pentru poziția sa ci și pentru că este singurul
templul existent unde cele trei religii
tradiționale chinezești budismul, taoismul și confucianismul trăiesc în deplină
armonie. În decembrie 2010, templu Xuankong era nominalizat în top 10 Cele mai
periculoase clădiri construite de mâna omului publicat de revista "Time".
Cronicile vremii arată că inițial construcția templului a
fost realizată în anul 491 de către un singur om, un călugăr pe nume Liao Ran,
în timpul dinastiei Wei (386 -534) și în onoarea lui Sakyamuni, Laozi și
Confucius, cei trei fondatori ai religiilor tradiționale chinezești. De-a
lungul timpului, templul a trecut prin două restaurări, atât în timpul dinastiei
Ming ( 1368 -1644) cât și în timpul dinastiei Qing (1644 – 1911).
Întreg complexul arhitectural a fost construit pe stâncă
pentru a fi ferit de inundațiile teribile și totodată pentru a folosi muntele drept protecție împotriva ploii, zăpezii și soarelui. Cu o suprafață de 152, 5
metrii pătrați acesta e alcătuit din 40 de altare și pavilioane, toate din
lemn, legate între ele prin coridoare și poduri de trecere și acestea tot din lemn. Templul
adăpostește peste 80 de statui și sculpturi din aur, argint, cupru, piatră și
lut reprezentative pentru învățătura budistă, taoistă și confucianistă.
Dacă sunteți în căutarea unei destinații de vacanță plină de
încărcatură spirituală și aventură fiți convinși că templul Xuankong poate satisface cele
mai exigente gusturi !
"Văzut dinspre râu, ansamblul pare o scenă de pe o altă planetă,
atât de fantastică și de nepământeană este arhitectura"
- Henry Yule -
Așa cum în
unele limbi se folosește expresia “nenumărate ca stelele pe cer”, birmanezii
spun “nenumărate ca pagodele de la Bagan”. Aflate în mijlocul unei câmpii aride
din centrul Myanmarului (Birmania), cele două mii de temple budiste alcătuiesc
una dintre cele mai fascinante priveliști din sudul Asiei.Cunoscut și
sub denumirile “Țara de Aramă” sau “Tărâmul Uscat”, străvechiul oraș a fost
de-a lungul timpului centrul de studiu al religei budiste, cunoscut în intreaga
Asia.
În 849 d.Hr. Bagan este fondat de regele birmanez Pyinbia. Tot în aceea vreme a venit aici din Tibet și poporul birmanez.Astfel, nordul era ocupat de ei și sudul de către poporul Mon. În 1044 d.Hr. pe tronul din Bagan ajunge regele Anawrahta, acesta rămâne în istorie ca fiind primul care unește Birmania sub o singură conducere. Domnia lui Anawrahta marchează începutul propriu-zis al istoriei țării.
Tripitaka
Urmând exemplul învățătorului său Shin Arahan, regele îmbrățișează religia Theravada, religie predominantă la acea vreme în Asia de sud-vest și în Sri Lanka. Pentru a consolida noua credință, regele este sfătuit să obțină una din cele 30 de copii ale Scripturii Sacre aparținând religiei budiste, Tripitaka. Deținătorul uneia dintre copii era regele Mon, conducătorul regatului Thaton.
Printr-o scrisoare, Anawrahta îi cere lui Mon prețioasa copie însă se lovește de refuzul dur al acestuia, fapt ce conduce la decizia lui Anawrahta de a ocupa regatul Thaton. Regele Mon împreună cu întreaga sa Curte sunt luați prizonieri și aduși în Pagan. Tot în acea perioadă sunt aduși și 30.000 de prizonieri Mon: călugări, învățați, pietrari, tâmplari, aurari și artiști.
Conform tradiției, Scripturile au fost aduse din Thaton pe 32 de elefanți albi și adăpostite într-o bibliotecă construită special. Învățați Mon au predat limba scripturilor și alfabetul Mon analfabeților birmanezi iar pietrarii, tâmplarii și aurarii au împărtășit măiestria lor colegilor de breaslă birmanezi.
Regele Anawrahta
Între 1084 - 1112 locuitorii din Bagan trăiesc cea mai înfloritoare perioadă de pace și prosperitate, Bagan devenind astfel centrul unui regat de dimensiunea Birmaniei din zilele noastre. Datorită rețelei extinse de drumuri care lega Baganul de celelalte regiuni, comerțul cu Sri Lanka și India a înflorit, vasele smălțuite fiind la mare căutare.
După moartea lui Anawrahta, prințul Kyanzittha, fiul cel vitreg urcă pe tron.Domnia acestuia rămâne în istoria Birmaniei ca fiind una a unui conducător drept și bun care a îmbunătățit relațiile diplomatice cu China și-a încurajat comerțul dintre regatul său și Sri Lanka. În Bagan, prințul Kyanzittha a ridicat o serie de temple și pagode, printre care cel mai reprezentativ și frumos rămâne templul Ananda.
Templul Ananda este mai degrabă un loc de meditație decât un loc de rugăciune colectivă. În plan simbolic, arhitectura sa reprezintă vârful mitic al muntelui Meru. Templu este construit din cărămidă îmbrăcată în stuc alb (amestec
de ipsos cu praf de marmură, clei și substanțe minerale colorante, care,
prin uscare și lustruire, capătă aspectul marmurii).Tradiția spune c-ar fi dorit să semene cu un templu dintr-o peșteră din Himalaya, templu ce-i fusese descris cu pricepere de opt călugări din India ce se aflau la acea vreme în vizită la Curtea sa.
În anul 1112 urcă pe tron nepotul lui Kyanzittha, Alaungsithu, un alt rege care fusese inițiat în religia budistă de către însuși învățătorul Shin Arahan. Regele Alaungsithu a devenit cunoscut pentru numărul mare de temple pe care le-a ridicat în Bagan.Templele construite includ ultimele exemple ale arhitecturii Mon, precum și primele metode de construcție a templelor în stil birman.Cel mai cunoscut și măreț dintre ele este templul Thatbyinnu.Construit în anul 1144, la nici 500 metri de templul Ananda,Thatbyinnu domină toate celelalte sanctuare din oraș, având o înălțime de peste 61 metri.
Anul 1167 aduce sfârșitul domniei lui Alaungsithu, acesta fiind ucis de către fiul său, prințul Narathu ce ardea de nerăbdare sa devină rege. După funeraliile tatălui său acesta e cuprins de remușcări și în dorința de a-și răscumpăra crima, construiește cel mai mare templu din Bagan similar cu Ananda, templul Dammayangyi.
Conform vechilor scrieri, se spune că regele Narathu i-a amenințat pe meșteșugari cu moartea dacă după construirea pereților va putea introduce un ac între două cărămizi.Cronicile birmaneze arată că în timp ce procesul de contrucție al templului era în plină desfășurare, Narathu a fost asasinat de câțiva intruși indieni trimiși de prințul Indiei, tatăl soției lui Narathu, ce-și dorea pedepsirea ginerelui criminal ce ordonase executarea fiicei sale. Asasinarea lui Narathu face ca templu să nu fie finalizat.
Epoca de aur a construirii templelor și pagodelor a luat sfârșit în prima parte a secolului al XIII -lea, cu toate acestea Bagan rămâne în istorie ca fiind unul dintre puținele orașe care a "cheltuit" atâta creativitate și atâtea resurse materiale în construirea sanctuarelor.
În zilele noastre, acest oraș încă deține supremația celui mai vizitat obiectiv din Birmania și unul dintre cele mai frumoase situri arheologice din lume, în ciuda diverselor campanii de boicot.
