Stânca de la Cashel (Irlanda)

Simbol pentru irlandezi similar cu Stonehenge pentru britanici și Partenonul pentru greci, așezată în Valea de Aur, în sudul Irlandei, Stânca de la Cashel se dezvăluie ochiului drept o colecție spectaculoasă de clădiri medievale.

Aflată pe locul Cetății regilor din Munster care au condus jumătatea de sud a Irlandei în perioada 370 - 1100 d.Hr., Stânca de la Cashel este venerată atât pentru asocierea cu Sf. Patrick, patronul spiritual al țării, cât și pentru faptul că regele Murtagh O'Brien a dăruit-o Bisericii în anul 1101, devenind astfel locul unuia din marile centre ecleziastice ale Irlandei.

Legenda spune că stânca s-a format după ce Diavolul a mușcat un bloc de calcar dintr-un munte aflat în apropiere și l-a scuipat pe câmpie. Această asociere demonică este compensată de prezența figurii Sfântului Patrick care a vizitat acest loc în anul 450 când l-a convertit pe tânărul rege din Munster. Din păcate, în timpul ritualului, Sfântul l-a înțepat în picior cu vârful cârjei sale. Regele crezând că asta face parte din ritual a îndurat durerea până ce a căzut mort.

Stânca de la Cashel, cu catedrala ruinată, turnul rotund și  palatul episcopal  ce adăpostește de secole Crucea Sf. Patrick, este cea mai sacră acropolă a Irlandei.

Mănăstirea Rila - prima mănăstire ortodoxă din Bulgaria

Credir foto: Maksim

Bijuterie arhitecturală și culturală, înconjurată de pădure, Mănăstirea Rila se dezvăluie călătorului frapând cu frumusețea ei. Un loc sacru unde Cerul și Pământul se întâlnesc, situat în sud-vestul munților Rila, în valea adâncă a râului cu același nume la 117 km de capitala Bulgariei, Sofia.

Prima mănăstire ortodoxă din Bulgaria, considerată a fi unul dintre cele mai importante monumente culturale, istorice și de arhitectură, Mănăstirea Rila a fost fondată în secolul al X-lea (anul 927) de pustinucul Ivan din Rila, în timpul domniei țarului Petru I (927-968).

Complexul monastic a fost construit de ucenicii pustinicului Ivan, care au venit în munți la peștera în  care acesta locuia, pentru a primi o educație creștină.

Susținută și repectată de conducătorii bulgari, cu ajutorul donațiilor anuale substanțile primite de la toți  țarii celui de-al Doilea Imperiu Bulgar, acest loc sacru devine între secolele al XII -lea și al XIV-lea  centru cultural și spiritual al conștiinței naționale bulgare.De-a lungul timpului, lăcașul de cult trece prin două reconstrucții. După un incendiu devastator, Mănăstirea Rila este complet refăcută devenind cea mai mare clădire renascentisă din Bulgaria, în anul 1976 fiind declarată monument istoric pentru ca în anul 1983 să intre în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Complexul monastic este ridicat sub forma unei fortărețe pe o suprafață de 8800 mp fiind alcătuit din biserica principală, biblioteca, muzeul istoric și complexul rezidențial. După canonizarea pustnicului Ivan din Rila de către Biserica Ortodoxă Bulgară, peștera în care acesta a locuit împreună cu mormântul său din apropierea mănăstirii devin un loc de pelerinaj extrem de respectat, numărul anual al pelerinilor ajungând și la 800.000.

Credit foto : Raggatt2000

Construită în secolul al XIX-lea din piatră și cărămidă,  biserica principală, cu cinci turle, trei altare și două capele laterale, cucerește definitiv vizitatorii prin frumusețea arhitecturală. Cel mai valoros element este considerat iconostasul Sfântului Ioan din Rila placat cu aur și renunumit pentru sculptura sa în lemn care a fost realizată de patru meșteri timp de cinci ani. Biserica este bogat împodobită cu fresce și picturi realizate de meșteri din Bansko, Samokov și Razlog prezentând diferite scene biblice.

Muzeul istoric găzduiește exponate care oferă informații despre istoria mănăstirii de-a lungul secolelor, de la înființare până în prezent.Expoziția muzeului cuprinde exponate valoroase de artă bulgară și străină datând din secolele XIV- XIX. Cel mai valoros exponat este Crucea lui Rafail, cruce cipolită dintr-o singură bucată de lemn de un călugăr pe nume Rafail, timp de 12 ani, și întruchipează 104 scene religioase și 650 miniaturi.Opera de artă a fost terminată în 1802, an în care călugărul își pierde vederea.

Biblioteca mănăstirii este adăpost pentru 250 de manuscrise din perioada secolelor XI -XIX, 9000 de incunabule religioase (exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului înainte de anul 1500) și mai multe documente. Cele mai valoroase dintre acestea fiind Alfabetul Glagolitic din sec. X-XI, celebra Evanghelie de la 1577 placată cu aur de un renumit aurar din Sofia precum și Testamentul Sfântului Ioan din Rila.

În mijlocul complexului monastic se află Turnul Hrelyo, o puternică fortificație de piatră, cea mai veche clădire a mănăstirii datând din anii 1334-1335.După tăblița ce se află la intrarea în turn putem spune că este o piesă de artă feudală dedicată Sfântului Ioan din Rila. Turnul are o înâlțime de 23 de metri și cinci etaje. La ultimul etaj se află o capelă ce poartă numele Schimbare Domnului.Capela este bogat decorată cu picturi murale și icoane de o valoare artistică inestimabilă.Cele mai vechi datează din secolul al XIV-lea și înfățișează scene din viața Sfântului Ioan din Rila.Toate acestea fac din Turnul Hrelyo un monument extrem de valoros al artei medievale bulgare.

Frumusețea naturală a locurilor și a lăcașului de cult, cât și atmosfera liniștită specifică unor astfel de locuri, fac din Mănăstirea Rila o destinație perfectă de vacanță. La mănăstire se poate ajunge cu mașina personală sau cu autobuzul din satul Rila aflat la 22 km. Accesul în complexul monahal este gratuit si se poate face între orele 06 și 21.

Mănăstirea Bârsana (România) - o icoană a sufletului creștin ortodox maramureșean

 Ești în căutarea unei destinații deosebite pentru concediu ? Vrei să petreci câteva zile intr-un colț de Rai ? Cu siguranță  Mănăstirea Bârsana îți va rămâne pe veci în suflet. Așezarea străveche este situată la 17 km de municipiul Sighetu Marmației, aproape de malul Izei, în comuna Bârsana.

Intrarea principală în complexul mănăstiresc

 Arcada de la intrarea în complexul mănăstiresc poartă inscripția biblică :"Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta Cerului."(Facerea 28,17)".

 Pe cei doi pereți ai porții stă scris:

" TRECUT

Într-un document din iulie 1390 privind posesiunile Dragomireștilor, Voievozi ai Maramureșului,nepoți ai lui Dragoș Vodă este amintit aici un drum spre mănăstire, respectiv spre satul Bârsana, unde se mai amintește de o "vale a mănăstirii" și de "dealu popii".

 

Lăcașul de cult din Bârsana a fost ctitorit pe la mijlocul veacului al XIV-lea de Dragomirești pe una din proprietățile lor, lăcașul de închinare fiind contemporan cu vestita Mănăstire din Peri și cu cea din Biserica Albă, având aceiași ctitori și buni făcători.În 1738 aici rezidă ultimul episcop ortodox, Gavrl Ștefanca localnic căruia tradiția satului îi păstrează numele. Documente din sec. al XVIII-lea care privesc mănăstirea, amintesc numele unor călugări de aici:Pahomie, Grigoraș, Atanasie, Vaarn Partenie și Ierotei slujind între anii 1745-1777. 

La 12 iulie 1791 averea Mănăstirii a fost confiscată de statul austriac și predată Mănăstirii Greco-Catolice de la Cernok (Munkacs), călugării mutându-se de aici la Mănăstirea Neamț. În 1805 biserica Mănăstirii este mutată de aici mai aproape de sat, "pe jbar". "

Fântâna din Aghiasmar

     "                               PREZENT

În anul 1993 P.S.S. Iustinian Chira, Episcopul Maramureșului  și Sătmarului, binecuvântează acest loc încadrat de rugăciunea strămoșilor pentru o nouă mănăstire, renăscându-se astfel viața monahală. În anul 1994 sosește la Bârsana prima stareță M-hia Filofteia Oltean împreună cu sora ei, după care în 1995 obștea se întregește cu celelalte maici.

Mănăstirea este construită din lemn. după stilul tradițional al arhitecturii populare maramureșene proiectată fiind de S.C.Cupola Proiect S.R.L. Sighet, condusă de arh. Cordoș Dorel. "

În partea sud-estică a complexului mănăstiresc se află Turnul Clopotniță, la nord-vest Casa Maicilor. Aghiasmarul  se află în centrul complexului și în interiorul acestuia se află o fântână.

Muzeul de icoane și cartea veche Gavril de Bârsana

Muzeul de icoane și cartea veche Gavril de Bârsana s-a construit din dorința de a arăta numărului  mare de peleri și turiști, care crește an de an, autenticitatea și frumusețile zonei de pe Valea Izei. Muzeul dispune de manuscrise și cărți sfinte de patrimoniu din secolele XVI- XIX -lea, icoane vechi și o bogată colecție de obiecte de artă populară locală.

Lângă Muzeul de icoane și cartea veche Gavril de Bârsana, se găsește Casa Meșterilor, clădire ce găzduiește pe două etaje atelierele monahale.În partea vestică a complexului vom găsi Praznicarul și Trapeza. Clădirea are trei etaje și cuprinde: bucătăria, trapeza, cămara, spălătoria și terasă imensă unde se poate servi masa la prăznuirea hramului.

Sunt multe lucruri pe care le poți descoperi la Mănăstirea Bârsana, însă cu siguranță, după câteva ore petrecute aici vei fi fericit și mulțumit că ai descoperit încă un loc plin de evlavie, unde rugăciunea  se împletește cu munca artistică și-ți atinge sufletul, oferindu-ți șansa să te redescoperi cu fiecare pas care îl faci pe cărările lui.

Abația Melk (Austria) - leagănul creștinismului monarhic european

Cine nu-și amintește de Adson din Melk, unul din protagoniștii faimosului roman “Numele trandafirului” de Umberto Eco ? Pentru unii, când spui Melk, e primul lucru ce le vine în minte, pentru alții gândul îi duce la Abația Melk (Stift Melk), unul dintre cele mai frumoase locuri istorice ale creștinismului monarhic european.

Situată pe un deal stâncos cu vedere spre valea Wachau a Dunării , între Salzburg și Viena, deasupra orașului Melk, încoronată de turnuri strălucitoare într-o nuantă de aur, Abația Melk este una din foarte rarele locașuri care a funcționat fără întrerupere de la înfințare în anul 1089, comunitatea monahală existând  de peste 900 de ani.

Melk este menționat pentru prima dată într-un document oficial în 831 și își datorează numele râului Medjilica, care în limba slavă înseamnă râu de frontieră. Cronicile vremii arată că  după războaiele lui Carol cel Mare împotriva avarilor (popor migrator provenit din Asia Centrală), Melk a fost administrat de un margraf ( titlu nobiliar german ce desemna un principe care conducea o provincie de graniță și implica o putere militară și juridică considerabilă) și odată cu aceasta s-a construit și un castel.

  

În timpul domniei împăratului Otto al II –lea, castelul de la Melk devine reședința lui Leopold I de Babenberg , ca urmarea a victoriei dobândite în bătălia împotriva contelui bavarez Sizo. Relațiile strânse între familia Babenberg și călugării de la Melk sunt atestate de diversele obiecte de artă care sunt expuse și azi la Abație. În 1014, Henric I aduce la Melk rămășițele Sfântului Colman, fiu de rege irlandez, ce sfârșește spânzurat în apropiere de Viena în urma unor acuzații de spionaj.

În 1160 Abația cunoaște o mare dezvoltare intelectuală și culturală, tot în acea perioadă fiind fondate școala monahală și un atelier de copiere a manuscriselor. 

La început de secol al XIV – lea Abația Melk trece printr-un incendiu teribil care distruge aproape toate cladirile. Eforturile depuse de abatele Ulrich al II-lea fac posibilă reconstruirea bisericii și a spațiilor de locuit, dar nu se reușește restabilirea în întregime a construcției inițiale.

Biblioteca Abației Melk ( Autor foto: Emgonzalez)

Complexul arhitectural e la fel de impresionant pe dinăuntru sau în grădinile din jur, pe cât se arată de la distanţă.Clădirea principală a Abației de azi a fost construită de către renumitul arhitect Jakob Prandtauer între anii 1702 și 1736. Interiorul clădirii este decorat cu numeroase picturi și fresce aparținând lui Antonio Beduzzi, în timp ce în interiorul bisercii se află operele în manieră barocă a pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. Biblioteca Abației se ridică pe două etaje și se arată vizitatorului ca o minunată împletire între arta decorativă și impresionanta colecție de manuscrise medievale și carte ce atinge 100.000 de volume, din care 750 de tipărituri dinainte de anul 1500, 1700 de cărți din secolul al XVI-lea, 4500 de lucrări din secolul al XVII-lea și peste 18.000 din secolul al XVIII-lea. Tavanul bibliotecii este împodobit cu o frescă aparținând lui Paul Troger în care sunt reprezentate cele patru virtuți : înțelepciunea, dreptatea, tăria și cumpătarea.

 Datorită statutului academic multisecular, Abația Melk a supraviețuit multiplelor pericole de-a lungul timpului, dintre care amintim războaiele napoleoniene și perioada sumbră a anexării Austriei de către cel de-al Treilea Riech din 1938, atunci când atât școala, cât și o mare parte din Abație a fost confiscată de Statul nazist.

 

An de an, câteva sute de mii de turişti se opresc în Melk,  impresionați de poziționarea și arhitectura acestui refugiu pentru crednță, care de-a lungul timpului a rămas una dintre cele mai mari şi frumoase abaţii ale lumii.

Articol realizat de: Alina Prisecaru