"Văzut dinspre râu, ansamblul pare o scenă de pe o altă planetă,
atât de fantastică și de nepământeană este arhitectura"
- Henry Yule -
Așa cum în unele limbi se folosește expresia “nenumărate ca stelele pe cer”, birmanezii spun “nenumărate ca pagodele de la Bagan”. Aflate în mijlocul unei câmpii aride din centrul Myanmarului (Birmania), cele două mii de temple budiste alcătuiesc una dintre cele mai fascinante priveliști din sudul Asiei.Cunoscut și sub denumirile “Țara de Aramă” sau “Tărâmul Uscat”, străvechiul oraș a fost de-a lungul timpului centrul de studiu al religei budiste, cunoscut în intreaga Asia.
În 849 d.Hr. Bagan este fondat de regele birmanez Pyinbia. Tot în aceea vreme a venit aici din Tibet și poporul birmanez.Astfel, nordul era ocupat de ei și sudul de către poporul Mon. În 1044 d.Hr. pe tronul din Bagan ajunge regele Anawrahta, acesta rămâne în istorie ca fiind primul care unește Birmania sub o singură conducere. Domnia lui Anawrahta marchează începutul propriu-zis al istoriei țării.
 |
| Tripitaka |
Urmând exemplul învățătorului său Shin Arahan, regele îmbrățișează religia Theravada, religie predominantă la acea vreme în Asia de sud-vest și în Sri Lanka. Pentru a consolida noua credință, regele este sfătuit să obțină una din cele 30 de copii ale Scripturii Sacre aparținând religiei budiste, Tripitaka. Deținătorul uneia dintre copii era regele Mon, conducătorul regatului Thaton.
Printr-o scrisoare, Anawrahta îi cere lui Mon prețioasa copie însă se lovește de refuzul dur al acestuia, fapt ce conduce la decizia lui Anawrahta de a ocupa regatul Thaton. Regele Mon împreună cu întreaga sa Curte sunt luați prizonieri și aduși în Pagan. Tot în acea perioadă sunt aduși și 30.000 de prizonieri Mon: călugări, învățați, pietrari, tâmplari, aurari și artiști.
Conform tradiției, Scripturile au fost aduse din Thaton pe 32 de elefanți albi și adăpostite într-o bibliotecă construită special. Învățați Mon au predat limba scripturilor și alfabetul Mon analfabeților birmanezi iar pietrarii, tâmplarii și aurarii au împărtășit măiestria lor colegilor de breaslă birmanezi.
 |
| Regele Anawrahta |
Între 1084 - 1112 locuitorii din Bagan trăiesc cea mai înfloritoare perioadă de pace și prosperitate, Bagan devenind astfel centrul unui regat de dimensiunea Birmaniei din zilele noastre. Datorită rețelei extinse de drumuri care lega Baganul de celelalte regiuni, comerțul cu Sri Lanka și India a înflorit, vasele smălțuite fiind la mare căutare.
După moartea lui Anawrahta, prințul Kyanzittha, fiul cel vitreg urcă pe tron.Domnia acestuia rămâne în istoria Birmaniei ca fiind una a unui conducător drept și bun care a îmbunătățit relațiile diplomatice cu China și-a încurajat comerțul dintre regatul său și Sri Lanka. În Bagan, prințul Kyanzittha a ridicat o serie de temple și pagode, printre care cel mai reprezentativ și frumos rămâne templul Ananda.
Templul Ananda este mai degrabă un loc de meditație decât un loc de rugăciune colectivă. În plan simbolic, arhitectura sa reprezintă vârful mitic al muntelui Meru. Templu este construit din cărămidă îmbrăcată în stuc alb (amestec
de ipsos cu praf de marmură, clei și substanțe minerale colorante, care,
prin uscare și lustruire, capătă aspectul marmurii).Tradiția spune c-ar fi dorit să semene cu un templu dintr-o peșteră din Himalaya, templu ce-i fusese descris cu pricepere de opt călugări din India ce se aflau la acea vreme în vizită la Curtea sa.
În anul 1112 urcă pe tron nepotul lui Kyanzittha, Alaungsithu, un alt rege care fusese inițiat în religia budistă de către însuși învățătorul Shin Arahan. Regele Alaungsithu a devenit cunoscut pentru numărul mare de temple pe care le-a ridicat în Bagan.Templele construite includ ultimele exemple ale arhitecturii Mon, precum și primele metode de construcție a templelor în stil birman.Cel mai cunoscut și măreț dintre ele este templul Thatbyinnu.Construit în anul 1144, la nici 500 metri de templul Ananda,Thatbyinnu domină toate celelalte sanctuare din oraș, având o înălțime de peste 61 metri.
Anul 1167 aduce sfârșitul domniei lui Alaungsithu, acesta fiind ucis de către fiul său, prințul Narathu ce ardea de nerăbdare sa devină rege. După funeraliile tatălui său acesta e cuprins de remușcări și în dorința de a-și răscumpăra crima, construiește cel mai mare templu din Bagan similar cu Ananda, templul Dammayangyi.
Conform vechilor scrieri, se spune că regele Narathu i-a amenințat pe meșteșugari cu moartea dacă după construirea pereților va putea introduce un ac între două cărămizi.Cronicile birmaneze arată că în timp ce procesul de contrucție al templului era în plină desfășurare, Narathu a fost asasinat de câțiva intruși indieni trimiși de prințul Indiei, tatăl soției lui Narathu, ce-și dorea pedepsirea ginerelui criminal ce ordonase executarea fiicei sale. Asasinarea lui Narathu face ca templu să nu fie finalizat.
Epoca de aur a construirii templelor și pagodelor a luat sfârșit în prima parte a secolului al XIII -lea, cu toate acestea Bagan rămâne în istorie ca fiind unul dintre puținele orașe care a "cheltuit" atâta creativitate și atâtea resurse materiale în construirea sanctuarelor.
În zilele noastre, acest oraș încă deține supremația celui mai vizitat obiectiv din Birmania și unul dintre cele mai frumoase situri arheologice din lume, în ciuda diverselor campanii de boicot.
Articol realizat de: Alina Prisecaru
