Mănăstirea Rila - prima mănăstire ortodoxă din Bulgaria

Credir foto: Maksim

Bijuterie arhitecturală și culturală, înconjurată de pădure, Mănăstirea Rila se dezvăluie călătorului frapând cu frumusețea ei. Un loc sacru unde Cerul și Pământul se întâlnesc, situat în sud-vestul munților Rila, în valea adâncă a râului cu același nume la 117 km de capitala Bulgariei, Sofia.

Prima mănăstire ortodoxă din Bulgaria, considerată a fi unul dintre cele mai importante monumente culturale, istorice și de arhitectură, Mănăstirea Rila a fost fondată în secolul al X-lea (anul 927) de pustinucul Ivan din Rila, în timpul domniei țarului Petru I (927-968).

Complexul monastic a fost construit de ucenicii pustinicului Ivan, care au venit în munți la peștera în  care acesta locuia, pentru a primi o educație creștină.

Susținută și repectată de conducătorii bulgari, cu ajutorul donațiilor anuale substanțile primite de la toți  țarii celui de-al Doilea Imperiu Bulgar, acest loc sacru devine între secolele al XII -lea și al XIV-lea  centru cultural și spiritual al conștiinței naționale bulgare.De-a lungul timpului, lăcașul de cult trece prin două reconstrucții. După un incendiu devastator, Mănăstirea Rila este complet refăcută devenind cea mai mare clădire renascentisă din Bulgaria, în anul 1976 fiind declarată monument istoric pentru ca în anul 1983 să intre în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Complexul monastic este ridicat sub forma unei fortărețe pe o suprafață de 8800 mp fiind alcătuit din biserica principală, biblioteca, muzeul istoric și complexul rezidențial. După canonizarea pustnicului Ivan din Rila de către Biserica Ortodoxă Bulgară, peștera în care acesta a locuit împreună cu mormântul său din apropierea mănăstirii devin un loc de pelerinaj extrem de respectat, numărul anual al pelerinilor ajungând și la 800.000.

Credit foto : Raggatt2000

Construită în secolul al XIX-lea din piatră și cărămidă,  biserica principală, cu cinci turle, trei altare și două capele laterale, cucerește definitiv vizitatorii prin frumusețea arhitecturală. Cel mai valoros element este considerat iconostasul Sfântului Ioan din Rila placat cu aur și renunumit pentru sculptura sa în lemn care a fost realizată de patru meșteri timp de cinci ani. Biserica este bogat împodobită cu fresce și picturi realizate de meșteri din Bansko, Samokov și Razlog prezentând diferite scene biblice.

Muzeul istoric găzduiește exponate care oferă informații despre istoria mănăstirii de-a lungul secolelor, de la înființare până în prezent.Expoziția muzeului cuprinde exponate valoroase de artă bulgară și străină datând din secolele XIV- XIX. Cel mai valoros exponat este Crucea lui Rafail, cruce cipolită dintr-o singură bucată de lemn de un călugăr pe nume Rafail, timp de 12 ani, și întruchipează 104 scene religioase și 650 miniaturi.Opera de artă a fost terminată în 1802, an în care călugărul își pierde vederea.

Biblioteca mănăstirii este adăpost pentru 250 de manuscrise din perioada secolelor XI -XIX, 9000 de incunabule religioase (exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului înainte de anul 1500) și mai multe documente. Cele mai valoroase dintre acestea fiind Alfabetul Glagolitic din sec. X-XI, celebra Evanghelie de la 1577 placată cu aur de un renumit aurar din Sofia precum și Testamentul Sfântului Ioan din Rila.

În mijlocul complexului monastic se află Turnul Hrelyo, o puternică fortificație de piatră, cea mai veche clădire a mănăstirii datând din anii 1334-1335.După tăblița ce se află la intrarea în turn putem spune că este o piesă de artă feudală dedicată Sfântului Ioan din Rila. Turnul are o înâlțime de 23 de metri și cinci etaje. La ultimul etaj se află o capelă ce poartă numele Schimbare Domnului.Capela este bogat decorată cu picturi murale și icoane de o valoare artistică inestimabilă.Cele mai vechi datează din secolul al XIV-lea și înfățișează scene din viața Sfântului Ioan din Rila.Toate acestea fac din Turnul Hrelyo un monument extrem de valoros al artei medievale bulgare.

Frumusețea naturală a locurilor și a lăcașului de cult, cât și atmosfera liniștită specifică unor astfel de locuri, fac din Mănăstirea Rila o destinație perfectă de vacanță. La mănăstire se poate ajunge cu mașina personală sau cu autobuzul din satul Rila aflat la 22 km. Accesul în complexul monahal este gratuit si se poate face între orele 06 și 21.

Tips - Vila Bârsana (Romania)

Credit foto www.facebook.com/WilhelmPhotography

 If you wish to accommodated near to Barsana Monastery (Romania), you can stay in "Vila Barsana" (http://www.vilabarsana.ro) Villa  is situated 20 km from Sighetu Marmatiei.

Barsana Monastery is located in the heart of Historic Maramures and offers many possibilities:

-visiting the city Sighetu Maramatiei (Communism Memorial, Maramures Village Museum, the Ethnographic Museum)

-visiting the county Baia Mare (Stephen's Tower, Museum of Mineralogy, Museum of History)

 Dacă doriți să vă cazați în apropiere de Mănăstirea Bârsana (România), o puteți face la Vila Bârsana. Vila este situată la 20 km de Sighetu Marmației.
Mănastirea Bârsana este situată în inima Maramureșului Istoric și oferă multe posibilități:  

- de a vizita orașul Sighetu Maramatiei ( Memorial, Muzeu Satului în aer liber, Muzeul Etnografic) 

- vizitarea orașului Baia Mare (Turnul lui Stefan, Muzeul de Mineralogie, Muzeul de Istorie)

Mănăstirea Bârsana (România) - o icoană a sufletului creștin ortodox maramureșean

 Ești în căutarea unei destinații deosebite pentru concediu ? Vrei să petreci câteva zile intr-un colț de Rai ? Cu siguranță  Mănăstirea Bârsana îți va rămâne pe veci în suflet. Așezarea străveche este situată la 17 km de municipiul Sighetu Marmației, aproape de malul Izei, în comuna Bârsana.

Intrarea principală în complexul mănăstiresc

 Arcada de la intrarea în complexul mănăstiresc poartă inscripția biblică :"Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta Cerului."(Facerea 28,17)".

 Pe cei doi pereți ai porții stă scris:

" TRECUT

Într-un document din iulie 1390 privind posesiunile Dragomireștilor, Voievozi ai Maramureșului,nepoți ai lui Dragoș Vodă este amintit aici un drum spre mănăstire, respectiv spre satul Bârsana, unde se mai amintește de o "vale a mănăstirii" și de "dealu popii".

 

Lăcașul de cult din Bârsana a fost ctitorit pe la mijlocul veacului al XIV-lea de Dragomirești pe una din proprietățile lor, lăcașul de închinare fiind contemporan cu vestita Mănăstire din Peri și cu cea din Biserica Albă, având aceiași ctitori și buni făcători.În 1738 aici rezidă ultimul episcop ortodox, Gavrl Ștefanca localnic căruia tradiția satului îi păstrează numele. Documente din sec. al XVIII-lea care privesc mănăstirea, amintesc numele unor călugări de aici:Pahomie, Grigoraș, Atanasie, Vaarn Partenie și Ierotei slujind între anii 1745-1777. 

La 12 iulie 1791 averea Mănăstirii a fost confiscată de statul austriac și predată Mănăstirii Greco-Catolice de la Cernok (Munkacs), călugării mutându-se de aici la Mănăstirea Neamț. În 1805 biserica Mănăstirii este mutată de aici mai aproape de sat, "pe jbar". "

Fântâna din Aghiasmar

     "                               PREZENT

În anul 1993 P.S.S. Iustinian Chira, Episcopul Maramureșului  și Sătmarului, binecuvântează acest loc încadrat de rugăciunea strămoșilor pentru o nouă mănăstire, renăscându-se astfel viața monahală. În anul 1994 sosește la Bârsana prima stareță M-hia Filofteia Oltean împreună cu sora ei, după care în 1995 obștea se întregește cu celelalte maici.

Mănăstirea este construită din lemn. după stilul tradițional al arhitecturii populare maramureșene proiectată fiind de S.C.Cupola Proiect S.R.L. Sighet, condusă de arh. Cordoș Dorel. "

În partea sud-estică a complexului mănăstiresc se află Turnul Clopotniță, la nord-vest Casa Maicilor. Aghiasmarul  se află în centrul complexului și în interiorul acestuia se află o fântână.

Muzeul de icoane și cartea veche Gavril de Bârsana

Muzeul de icoane și cartea veche Gavril de Bârsana s-a construit din dorința de a arăta numărului  mare de peleri și turiști, care crește an de an, autenticitatea și frumusețile zonei de pe Valea Izei. Muzeul dispune de manuscrise și cărți sfinte de patrimoniu din secolele XVI- XIX -lea, icoane vechi și o bogată colecție de obiecte de artă populară locală.

Lângă Muzeul de icoane și cartea veche Gavril de Bârsana, se găsește Casa Meșterilor, clădire ce găzduiește pe două etaje atelierele monahale.În partea vestică a complexului vom găsi Praznicarul și Trapeza. Clădirea are trei etaje și cuprinde: bucătăria, trapeza, cămara, spălătoria și terasă imensă unde se poate servi masa la prăznuirea hramului.

Sunt multe lucruri pe care le poți descoperi la Mănăstirea Bârsana, însă cu siguranță, după câteva ore petrecute aici vei fi fericit și mulțumit că ai descoperit încă un loc plin de evlavie, unde rugăciunea  se împletește cu munca artistică și-ți atinge sufletul, oferindu-ți șansa să te redescoperi cu fiecare pas care îl faci pe cărările lui.

Moscheea Al-Aqsa (Israel) - a doua cea mai veche moschee din lume

Construită pe pământ binecuvântat, conform tradiției musulmane, Moscheea Al-Aqsa este cel de-al treilea cel mai important loc sfânt din Islam (după Masjid al-Haram din Mecca și Al-Majid al-Nabawi din Medina) și considerată a fi a doua cea mai veche moschee din lume. Nu în ultimul rând a servit drept cartier general faimoșilor Cavaleri Templieri, care și-au primit numele datorită acestei locații.

Numele al-Aqsa provine din Coran și descrie călătoria nocturnă a lui Mohamed la „templul cel mai îndepărtat” (al-masjid al-aqsa) de unde s-a înălțat la Cer. Finalizată în 710 de către Omeiazi (dinastie de califi arabi, din califatul cu capitala la Damasc) ocupă partea de sud a Haram (Muntele Templului) pe locul ruinelor templului evreiesc din Ierusalim și este orientată dinspre nord spre sud. Cavalerii Templieri au construit anexe la moschee: anexa de la vest  servește acum ca sală de rugăciune pentru femei iar anexa de la est, din 1927 este Muzeul Islamic.De-a lungul istoriei a fost distrusă de cutremure succesive, fiind reconstruită de cel puțin cinci ori, ultima reconstrucție de amploare fiind în anul 1035.

În faza inițială moscheea a fost construită din lemn, ca apoi mai târziu să fie reconstruită din piatră. Moscheea Al-Aqsa este construită într-un amestec de stiluri. Cupola principală a moscheii este din lemn placat cu plumb, acoperișul fiind susținut de 45 de coloane. Interiorul este împodobit cu 121 picturi, mozaicuri și vitralii din secolul al XIV-lea.

Moscheea Al-Aqsa are patru minarete (turn înalt alipit, amenajat în partea superioară cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune) cea mai veche fiind construită în 1278, în partea de sud-vest, și poarta numele de Minareta al-Fakhariyya. Minareta Ghawanima, situată la nord-vest este construită între anii 1297-1298 și este cea mai înaltă dintre cele patru. La scurt timp după ea a fost construită la vest și Minareta Bab al-Silsila. În 1367 se construiește Minareta al-Asbat cea mai interesantă dintre cele patru.

Credit foto : Wilson44691

La o adâncime de 12,5 metri sub moschee există un loc subteran ce se întinde pe o suprafață de 500 mp și are 12 rânduri de stâlpi și arcade, cruciații numindu-l Staulul lui Solomon. Structura unică a locului a fost construită în vremea lui Irod, drept pivniță pentru templu. Staulul lui Solomon a fost consolidat în perioada construirii moscheei pentru a-i servi drept temelie solidă.

La mijlocul secolului al XIX-lea a fost permis accesul în moschee vizitatorilor non- musulmani, la ore fixe și în anumite zile.Accesul este închis în zilele de vineri pe tot parcursul anului și de sărbătorile musulmane. Deși în trecut toată lumea intra în moschee fară pantofi, acum atât musulmanii cât și turiștii pot intra încălțați în Moscheea Al-Aqsa. Vizitatorii trebuie să se asigure că sunt modești îmbrăcați, cu brațele și picioarele acoperite, iar femeile cu părul acoperit.

Seoraksan - cel mai frumos Parc Național din Coreea de Sud

credit foto: http://kr.wallpapersus.com

Dacă plănuiești o vacanță în îndepărtata Coree de Sud trebuie să știi că o destinație incontestabilă este Parcul Național Seoraksan. Muntele a fost numit Seoraksan (Seol care înseamnă zăpadă și Ak înseamnă munte mare), pentru faptul că cele 30 de vârfuri impozante ale sale sunt acoperite cu zăpada o mare parte din an. În noiembrie 1965 districtul muntelui Seoraksan a fost desemnat Monument al Naturii, ulterior în decembrie 1973  primește numele de Parc Național Seoraksan pentru ca în august 1982 să intre în Patrimoniul Natural Mondial UNESCO.

Situat pe coasta de est a provinciei Gangwon-do, chiar în apropierea zonei demilitarizate (DZM), Parcul Național Seoraksan se întinde de-a lungul a 4 orașe și provincii:  Sokcho, Inje, Goseong și Yangyang, suprafața totată ajungând la 400 km pătrați.

Parcul atrage mai mult de 3 milioane de turiști naționali și internaționali pe tot parcursul anului, sezonul de vârf fiind în lunile de toamnă datorită culorilor ce se scaldă sub ochii privitorului, culori ce sunt considerate printre cele mai frumoase din Coreea de Sud.

Acest peisaj dramatic a fost cândva un important centru al budismului coreean, fiind gazda câtorva temple  renumite fondate în secolul al VII –lea în frunte cu templu Shinheungsa.

Cu o înălțime de 1708 metri având o componență de granit, muntele Seoraksan este considerat cel de-al treilea cel mai mare munte din Peninsula Coreeană și cel mai înalt munte din lanțul muntos Taebaek.

Cea mai vizitată parte a muntelui este valea cu intrarea principală către Parcul Național, unde se poate ajunge după 15 minute de mers cu mașina de orașul Sokcho. Drumul de acces traversează, de la vest la est, valea plină de locuri frumoase pe care, dacă timpul îți permite, le poți vizita o zi întreagă. La 40 de minute de mers de intrarea principală ți se dezvăluie de o parte și de alta, cascada Yukman și cascada Biryeong. 

credit foto: Tom Page

Pentru a ajunge în vârful lui Ulsanbawi, formațiune stâncoasă unică în zonă, trebuie să urci 888 de trepte, pe o cărare anume. În drumul tău spre faimosul vârf îți vor ieși în cale două temple și o stâncă sferică  ( Heundeulbawi) având o înălțime de 5 metri. Unul dintre temple vei suprins să-l întâlnești, cuibărit în pădure, la poalele muntelui.
Templul Sinheungsa nu are aceeași „vârstă” cu muntele dar este considerat cel mai vechi templu Zen din lume. Așezământul a fost construit de un renumit călugăr budist, pe nume Jajangyulsa, în anul 652 sub comanda regelui din Silla. Timp de 11 ani vizitatorii templului au făcut donații, în semn de încurajare a unificării Coreei de Nord cu Coreea de Sud, pentru realizarea statuii din bronz ce-l înfățișează pe Buddha, având o înălțime finală de 14,6 metri și poate fi admirată în fața porții Iljumun. 

Templul nu este dedicat numai călugărilor locali, găzduirea pelerinilor fiind posibilă sub forma unor pachete de servicii plătite, special create pentru cei dornici să experimenteze meditația Zen și ascentismul. Împrejurimile de o frumusețe uimitoare, împreună cu practicile călugărilor (interpretate în limba engleză, japoneză și chineză) aduc liniște pentru cei ce caută pace și armonie.

La 860 m, în apropierea intrării din sud a templului Sinheungsa, se află Cetatea Gwongeumseong, cetatea de piatră. Legenda spune că numele cetății a fost dat după doi generali – Kwon și Kim – care s-au refugiat în acest loc în timpul dinastiei Goryeo și au ridicat un zid, într-o singură zi, pentru a proteja locuitorii de invazia mongolă.Un drum cu telecabina până la Cetatea Gwongeumseong oferă prilejul de a vedea frumusețea și dimensiunea muntelui Seoraksan, toate unite într-o panoramă senzațională.

În parc trăiesc peste 2000 de specii de animale care,  împreună cu 1400 de specii rare de plante (printre  care și  floarea de colț) fac ca Seoraksan să rămână favorit printre cele 20 de parcuri naționale cu care se mândrește Coreea de Sud. O vizită în Parcului Național Seoraksan poate fi o reală sursă de liniște, energie și bucurie spirituală.

Articol realizat de: Alina Prisecaru